luni, 6 februarie 2012

MESAJ DE MOBILIZARE IMPOTRIVA ARMATEI DE OCUPATIE, RUSE, DIN REPUBLICA MOLDOVA!

STIMATI COMPATRIOTI DE PRETUTINDENI,
Dupa cum se stie, anul 2012 a debutat, pentru noi, destul de rau.  In zorii primei zile a anului, tanarul Vadim Pisari, originar din satul Parata, raionul Dubasari,in varsta de numai 18 ani, a fost impuscat mortal de armata rusa, ce se afla ilegal pe teritoriul Republicii Moldova.  Motivele invocate s-au dovedit false.  Motivul real ni-l spune bunul simt, ni-l spune istoria, ni-l spune conditia de ocupat, in care se gaseste o parte din Neamul nostru.  Este, deja, prea mult!  Asistam de foarte multa vreme la impunerea unei indentitati straine, arestarea celor ce indraznesc sa comenteze acest lucru, persecutarea copiilor care-si fauresc un viitor bazat pe istoria bunilor si strabunilor lor.  Am inghitit cu amaraciune toate aceste comportari nedemne pentru lumea in care traim, insa uciderea miseleasca a tanarului Vadim Pisari, a intrecut toate limitele de acceptabilitate.  Pentru acest motiv s-a hotarat, de comun acord, sa protestam pasnic impotriva Federatiei Ruse.
Pe data de 21 Ianuarie 2012, intre orele 1:00 si 3:00 dupa amiaza, comunitatea noastra a primit aprobarea legala de a protesta in fata Misiunii Permanente la ONU a Federatiei Ruse, de la intersectia strazii numarul 67 cu Lexington Avenue.  Facem apel catre toti cei ce simt drama familiei Pisari si a Neamului nostru, in general, sa participe la aceasta actiune.  Vom depune o petitie la Misiune in care sunt expuse ingrijorarile si cererile noastre umanitare.
Mentionam ca suntem gata de a protesta fata de orice stat al acestei lumi care ar aduce prejudicii integritatii noastre, indiferent care ar fi acel stat.
In acelasi timp, sugeram intregii Diaspore sa initieze astfel de demonstratii prin care sa constientizam opinia publica internationala despre conditiile in care o mare parte dintre noi isi duce traiul, acasa, la bastina.  Destul cu minciuna, destul cu falsul, destul cu armata de pacificare rusa, destul cu "Sfanta Rusie"!
Bunul Dumnezeu sa binecuvanteze Statele Unite ale Daciei Eterne!
In numele comitetului organizator semneaza;
Florin Carlan
Nicolae Popa
Andrei Guzun
Alexandru Gotea
16 Ianuarie 2012
New York
SUA

Scrisoare

Cu speranta ca aceasta carte, trecand oceanul, va ajuta romanii de-acolo sa inteleaga mai bine ce se intampla la noi, ca n-am depus armele, dar... avem nevoie de ajutorul domniilor lor.  Asa vom birui!
Ion Ungureanu
Cu toata dragostea
2 septembrie 2011
Chisinau
Iata-ne, stimate compatriot, Ion Ungureanu, dupa ce am petrecut Craciunul, Anul Nou, Sfantul Vasile, Boboteaza, gata sa sarbatorim una dintre cele mai importante zile crestine, "Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului", astazi, 07 ianuarie 2012.  Este putin dupa miezul noptii la New York, adica timpul cel mai potrivit, ca sa va urez, in numele romanilor de aici, traditionalul "SA TRAITI CU NUMELE PURTAT!"  Dupa cum se stie, Sfantul Apostol Ioan a fost ultimul profet al Vechiului Testament, dar si cel mai important apostol, pentru asigurarea tranzitiei catre Noul Testament.  Ne rugam bunului Dumnezeu, ca si dumneavoastra, prin numele sfant, purtat, sa asigurati tranzitia Neamului nostru catre Vechea Dacie, acolo unde nu eram divizati, unde poporul nu se inchina Kremlinului si unde nu trebuia sa pleci in pribegie, asa cum suntem, astazi, plecati, intr-o proportie alarmanta.  Personal, vreau sa va comunic urmatoarea stire;  dumneavoastra faceti parte din cei trei crai, cu numele Ioan, pe care eu ii sarbatoresc astazi!  Primul este tata, Carlan Ioan, datorita caruia fac umbra pamantului, in prezent.  Al doilea este Maresalul Dezrobitor-Intregitor, sub comanda caruia, tata a trecut Prutul, alaturi de multi eroi, ce nu s-au mai intors la casa parinteasca, niciodata, printre care fratele tatei, uncheasul Tomita Carlan.  Si, in sfarsit, al treilea sunteti dumneavoastra, omul de cultura Ion Ungureanu, ce reprezentati un "pericol" pentru tradatori, sarlatani sau alte canalii, cum ar fi patriotii de profesie.  Fac zi si noapte paralele intre Grigore Vieru, unul dintre cei mai apropiati romani de sufletul dumneavoastra si, Ion Ungureanu, cel pentru care  Adevarul este Dumnezeu iar Dumnezeu este Adevarul.  In special, subiectul unde va pun fata in fata este, tocmai, Biserica Neamului.  Era toamna anului 2008 si eu ma pregateam sa parasesc Basarabia pentru a ma intoarce in SUA.  A fost ultima intalnire in "carne si oase", cu Grigore Vieru.  La aceeasi masa, profesorul iesean Catalin Bordeianu, badita Grigore, subsemnatul, Mariuca si sotia mea, Dana.  Dadeam sa plec si nu-mi venea s-o fac.  Poetul patimirii Basarabiei mai avea sa-mi transmita ceva si nu reusea sa treaca peste bariera ce ne opreste, pe fiecare in parte, atunci cand este vorba de Biserica.  Privea catre cer, inganand ceva, dupa care lasa capul in pamant, vadit emotionat si tulburat.  In final, a prins curajul necesar, si, privindu-ma drept in ochi, mi-a spus, cu o voce ridicata si pe un ton foarte hotarat;  "DIN PACATE, BISERICA NOASTRA, CRESTIN-ORTODOXA, IN LOC SA NE ADUNE, NE DESPARTE, NE SEPARA, DUPA CRITERII, CE NU SUNT ALTCEVA, DECAT VICLESUGURI!"  A rasuflat dupa aceea usurat, marturisind ca era pentru prima data in viata, cand, a spus cu voce tare, acest mare adevar.  Ne-a condus dupa aceea la muzeul sotilor Doina si Ion Aldea Teodorovici, ce se afla la o aruncatura de bat de restaurantul, in care am petrecut ultimele clipe ale vietii pamantene cu Grigore Vieru, dupa care ne-am imbratisat, cu lacrimi in ochi, plecand catre Leuseni si, mai departe, catre Caracal.
Am gasit, in cartea oferita de dumneavoastra, "TEATRUL VIETII MELE", un pasaj, ce socotesc ca explica cel mai bine ce declarase Grigore Vieru cu trei ani inainte.  Iar, pentru romanii profunzi, motivul, as putea spune, datorita caruia, noi suntem, astazi, unde suntem si, anume, TRADAREA!  Voi copia, in intregime, pasajul respectiv si, tare m-as bucura, daca se vor gasi consangeni, cu constiinta nationala, ce vor raspandi acest mesaj de felicitare, in pofida sapunelii oferita de domnul ministru al Culturii si Cultelor, Ion Ungureanu, tradatorilor de Neam, de Tara, de Dumnezeu!
" - Acum, cand rememorez evenimentele de alta data, nu pot sa nu recunosc un lucru:  atunci, poporul nostru ne-a daruit tot ce avea mai scump - credinta in idealul national.  Iar noi ne-am comportat ca niste conducatori de banca ce au risipit fara discernamant, in stanga si in dreapta, acest tezaur, aceasta nepretuita zestre a credintei sfinte.  Cine-si mai depune agoniseala de secole, fara sa se asigure de competenta gestionarilor ce se dovedesc pana la urma niste risipitori ordinari?  Desigur, lucrurile se inradacinau departe, daca ma gandesc la un moment ce a naruit si ultima speranta.  Am fost nu numai ministru al Culturii, dar si al Cultelor.  Si vreau s-o spun cu toata durerea:  preotimea noastra, cu foarte mici exceptii, a fost de partea celor care ne duceau din nou in robie.  Sunt multe pacate pe lumea aceasta, dar cel mai mare pacat e acel savarsit de fetele bisericesti.  Si slujitorii credintei crestine, care trebuiau sa ne scoata din "sclavia egipteana", ne-au condus inapoi.  Ma gandesc:  chiar nu se tem de mania lui Dumnezeu?  Eu, care am promovat din scena valorile crestine, credeam ca clerul, preotimea, trebuia sa se bucure si sa lucreze pentru reinvierea sentimentului oprimat de ateii comunisti, si uite ca majoritatea s-a dovedit ostila scopului nostru de renastere nationala.  Pentru ca preotii au inceput sa dea mana si sa se infrateasca cu cei care timp de 50 de ani i-au zatrit, au transformat bisericile si manastirile in grajduri, i-au bagat in inchisori.  Noi suntem martorii unor lucruri incredibile - caderea noastra sufleteasca nu are margini.  Eu nu stiu daca exista o alta epoca in istorie unde pacatul nostru este atat de mare si atat de evident.  Pentru ca nu se justifica prin nimic.  Rasa, vesmantul preotesc, uneori ascundea un ofiter al KGB-ului.  Deci a avut loc o substituire, o diabolica transformare.  Iar bietul nostru om de la tara de unde sa stie, sa simta si sa inteleaga ascunzisurile chemarilor din amvon, caci lua indemnurile preotilor ca pe cuvintele Domnului.  Iata, asa, minciuna schimbata la fata se ia drept adevar, drept credinta de catre ratacitul si mult incercatul popor, caruia nu-i mai ajunge timp sa se lamureasca cine-i Satana si cine-i Dumnezeu..."
(Literatura si arta, 04 august 2005)
Domnule Ministru, ce comentarii mai pot fi facute, cand ati explicat totul, magistral?  Am inteles de ce ne zbatem, astazi, intrebandu-ne, ce se intampla?  Gandul mi se indreapta catre preotii nostri, tradatori, care raspund sec la intrebarea, de ce au facut-o:  motive politice, zic ei!  Pai, daca asa sta treaba, din ce partide fac parte si noi nu stim?  Partidul Tradarii Nationale, Frontul Schingiuirii Nationale sau Alianta pentru Distrugerea Neamului?  Oricum, mare rusine, dezumanizare cat cuprinde si, inainte de toate, cum ati remarcat si dumneavoastra, un mare pacat.  Ma intreb, uneori, ei chiar se considera urmasii poetului-preot Alexe Mateevici sau ai preotului-scriitor Vasile Tepordei?  O, Doamne, cei doi au lasat ceva trainic, durabil si frumos in urma, dar ce lasa, vandutii pe doi arginti, in urma lor?  Va spun eu, un om simplu si cu temere de Dumnezeu:  NIMIC, DOAR DISTRUGERE, JAF SI PRAPAD!  Parinte-protoiereu, Petru Buburuz;  v-am vizitat, cu doi ani in urma, biserica la care lucrati de decenii - este o minune dumnezeiasca, minunea de pe bulevardul Alba Iulia din Chisinau!  Mi-ati vorbit de niste planuri, in care complexul de spiritualitate romaneasca, cu hramul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, va fi strajuit de statuile celor doi preoti-eroi, Alexe Mateevici si Vasile Tepordei.  Nici ca se putea o idee mai buna.  Daca Basarabia, astazi, in procent covarsitor, saruta poalele patriarhului-maresal de la Moscova, hai sa construim statui de aparare, cel putin penrtu complexul dumneavoastra de spiritualitate romaneasca, a parintilor Mateevici si Tepordei.  Doar asa am putea face fata, golului inregistrat de popimea aservita Kremlinului.  Sa-i lasam pe ei sa-si ajute patriarhul rosu cand da cu festeleul la capetele rachetelor nucleare, iar noi sa continuam a uda glia stramoseasca cu lacrimi si credinta adevarata.  Asa ne-au spus inaintasii si asa se cuvine sa facem!  Nici mai mult, nici mai putin!
Nu pot sa inchei fara a felicita pe toti cei ce-si sarbatoresc, astazi, ziua onomastica, fiind binecuvantati cu nume ca:  Ion, Ionel, Ionut, Nelu, Ionica, Ioana, Ionela, Ionelia sau Nela.  Harul cerului sa se reverse in vietile dumneavoastra, iar pasii sa va poarte pe caile cele mai frumoase ale acestei lumi.   
Iar ca un mic supliment, "raportez" o scena de film, petrecuta cu ani in urma, in incinta Palatului Patriarhiei Romane, cu prilejul unei foarte importante inhumari;  iata-l, pe atunci mitropolit, cred, Kiriil, batand pas de defilare si dand cu privirea de delegatia Basarabiei, in frunte cu mitropolitul Patru si academicianul Mihai Cimpoi.  Cand a inteles pe langa cine trece, batand pas de defilare, cu panzuiala alba de beduin, pe cap, mai, mai ca i-au sarit ochii din orbite, de furie si ciuda.  Am imaginea vie pe retina si in minte.  Mi-am zis in acel moment, si-mi zic si-acum;  daca asta-i credinta, atunci.... sa ma ierte Atotputernicul, ma intreb, ce planuri ai cu noi Doamne, Dumnezeule?  Sper ca n-ai creeat lumea ca s-o distrugi, nu-i asa?  De ce atata ura in sufletul acestui Kiriil?  Sau, asta-i Sfanta Rusie ce a inceput sa ne impuste tineretul?   Chiar ca nu pot sa cred nici daca voi fi aruncat in flacarile Iadului.
"Apoi, cand ai pierdut aproape totul, ramanand doar cu niste principii, nu le incalci si pe acelea, macar ca sa nu pierzi totul-totul-totul."   (Paul Goma) 
In speranta ca toti romanii, nu numai din America, v-au inteles, ma retrag, urandu-va pace in suflet si tarie in luptele ce urmeaza, stimate Ion Ungureanu.
Intotdeauna consacrat Neamului,
Florin Carlan

New York
07 Ianuarie 2012
P.S.  Pentru cei ce doresc sa-l felicite pe domnul Ungureanu cu prilejul zilei onomastice, iata adresa electronica   ion.s.ungureanu@yahoo.com

"ADEVARATUL PATRIOT ESTE CEL CE-SI APARA TARA IMPOTRIVA GUVERNULUI SAU" (Mihai Eminescu)

De ceva timp socotesc ca trebuie sa descarc sacul cu oameni, fapte si idei, deoarece el, sacul, s-a incarcat asa de tare ca nu-l mai poate ridica nici, chiar, un halterofil.  Consider ca apararea Neamului este o datorie sfanta, pentru fiecare dintre noi, deoarece neamurile sunt creatia lui Dumnezeu, iar granitele sunt hotarate de noi, muritorii.  Nu mi-am propus niciodata sa schimb fata planetei, mutand mari, oceane, continente, deoarece le-am gasit aici la venirea pe lume si, tot aici vor ramane, dupa plecarea din aceasta lume.  Insa, am certitudinea ca apararea Neamului face parte din ceea ce frumos, auzim spunandu-se, ca se numeste, armonia universala.  Un popor, neaparat cade usor, prada robiei si, reversul medaliei, un popor aparat traieste in sfanta libertate.  Aparat impotriva dusmanului din afara si din interior!  Da, asa este;  de multe ori, propriul guvern, in loc sa-si apere poporul, actioneaza impotriva acestuia, inrobindu-l.  Cum, alfel, ar fi ajuns marele Eminescu, la o reflectie, precum cea care da titlul acestui material, decat analizand cu o profunzime uluitoare, ce se intampla in societatea umana, pe planeta Terra.  Americanii au gasit o alta formulare a aceleiasi stari de fapt;  "AM DESCOPERIT INAMICUL - INAMICUL SUNTEM NOI!".  O societate guvernata corespunzator este aproape imposibil sa cada, sa fie inrobita, sa dispara.  Nu intamplator se spune ca o turma de oi condusa de un leu va avea comportament de leu, pe cand o haita de lupi cu un berbec in frunte va avea comportament de berbec.  In cazul societatii umane, situatia sta pe, absolut, aceleasi linii.  Cu patrioti adevarati, in frunte, tara infloreste, iar cu patrioti de profesie, tara saraceste.  Pentru noi, romanii, asa se explica de ce jumatate ne aflam in Tara, iar cealalta jumatate se zbate ba in independenta partiala, ba sub ocupatie, sau, elementul cel mai raspandit, in pribegie prin lumea larga.  De la executarea Maresalului, in iunie 1946, guvernantii nostri au stiut sa-si puna bine propria ranza, uitand de obligatiile sacre, avute fata de popor.  Ma voi opri in cele ce urmeaza, asupra unui caz deosebit, pe care-l cunosc cat de cat si nu mi-e teama sa-l analizez asa cum se cuvine.  Proaspatul decorat, pentru merite deosebite, de catre presedintele roman Traian Basescu, se numeste Neculai Smekerilovici Popa si locuieste de foarte multa vreme in SUA.  Stiu ca temnita este un element extraordinar de important, in viata celor carora le-a fost harazit sa treaca prin ea.  Un exemplu la indemana oricui este celebrul romancier Dostoievski.  Fara anii de temnita, cu siguranta, el n-ar fi atins niciodata culmile pe care le-a atins in literatura.  Temnita l-a incarcat cu acel spirit in actiune ce nu poate fi oprit de nici o forta pe lume.  Dar, se pare, ca nu peste tot inchisoarea are acelasi efect.  In cazul lui Smekerilovici, al nostru, cei 15 ani petrecuti in spatele gratiilor, dupa spusele sale, au avut o influenta contrara.  Personal, niciodata in viata,  increderea in cineva nu mi-a fost asa de zdruncinata.  Nu am incotro si va trebui sa explic toate faptele pe indelete, deoarece este vorba de un recent decorat cu cea mai inalta distinctie, Steaua Romaniei.
In urma cu 4 ani aveau loc alegerile parlamentare pentru Parlamentul de la Bucuresti.  Scandalul iscat la Chisinau intre Nicolae Dabija si Eugen Tomac l-a avut drept actor principal pe Neculai Smekerilovici.  I s-au adus lui Nicolae Dabija tot felul de acuze si invinuiri, de parca acesta ar fi fost pericol public.  In final, nici unul din cei doi, n-a ajuns in Parlamentul Roman.  Mi-am permis sa-l intreb pe Smekerilovici, ce a semnat multe articole denigratoare la adresa lui Nicolae Dabija, daca ce este expus in aceste articole, exprima adevarul.  Raspunsul a fost unul sec:  "Nicolae Dabija nu este vinovat de ce se spune in presa!"  L-am rugat sa retracteze, tot prin intermediul presei, acele articole defaimatoare.  Mi s-a raspuns ca nu poate face asa ceva, deoarece Eugen Tomac tocmai fusese numit de Traian Basescu intr-o functie foarte inalta.  Bun, dar este, totusi, o nedreptate, cum sa ai liniste in suflet cand stii ca din cauza ta s-a comis o astfel de nedreptate.  A trebuit sa inghit in sec, deoarece batranelul n-a putut fi induplecat sa faca un gest reparatoriu, de normalitate.
Mutand scena acelorasi alegeri parlamentare, aici, in SUA, remarc prezenta pe listele electorale, a candidatului Neculai Popa.  Il intreb dupa alegeri ce s-a intamplat cu candidatura sa si, iata raspunsul primit:  "Mi s-a cerut o suma de doua sute cincizeci de mii de dolari pentru acel loc in Parlament".  Este clar ca neavand suma de bani, a pierdut si pozitia parlamentara.  I-am exprimat dezamagirea personala, deoarece cand il cauti pe batranul Popa, acesta se afla sau pe la Cotroceni sau in jeep-ul lui Eugen Tomac, strabatand Bucurestiul si, admitand ca declaratia de 15 ani de temnita este adevarata, atunci "cotizatia" ceruta pentru fotoliul parlamentar, nu-i altceva decat o insulta in amorul propriu.  A urmat vizita la New York a grupului de eroi nationali:  Andrei Ivantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco.  Principalele stiri prilejuite de aceasta vizita au fost false;  NED-ul n-a invitat grupul iar cei trei n-au intalnit nici o oficialitate americana, deoarece nu s-au deplasat nicaieri in afara New York-ului.  Miezul problemei a fost legat de faptul ca pentru o intalnire cu oficialitati americane, conditia esentiala era sa nu se vina cu "cozi" de la Bucuresti.  Cum sa se piarda o astfel de ocazie, trebuie profitat la maximum, nu-i asa?  Si, in loc de trei persoane, ne-am pomenit aici cu sase, adica trei paraziti sociali care si-au dorit o excursie la New York, pe banii poporului roman.  S-A RENUNTAT, CU ALTE CUVINTE, LA CE -AR FI FOST PUNCTUL CHEIE IN ACEASTA ACTIUNE, INTALNIREA CU OFICIALITATILE AMERICANE, PENTRU PLACEREA CELOR TREI PARAZITI DE A INSOTI GRUPUL DE EROI NATIONALI IN SUA.  Din nou am apelat la parerea lui Neculai Popa ce s-a exprimat deosebit de plastic;  "Mai bine, cu banii cheltuiti pentru cei trei paraziti, se cumparau vite, deoarece multi din satenii de pe Lunca Prutului isi pierdusera aproape totul in inundatiile petrecute nu cu mult timp inainte."  Ce sa spun, teoretic suna bine, insa odata ajuns la Bucuresti, iata-l pe batran, din nou in compania lui Eugen Tomac, Radu Cosma teologul-terfelog, adica exact gasca ce planificase toata bataia de joc cu grupul eroilor romani-basarabeni.  Ca sa ajungem si la chestia cu decoratia, trebuie sa relatez discutia avuta, telefonic, cu Neculai Smekerilovici, inainte de plecarea la Bucuresti pentru primirea stelei.  L-am intrebat ce parere are in legatura cu "Forumul Romanilor de Pretutindeni", recent infiintat la Campul Romanesc din Hamilton, Canada.  Mi-a spus ca-i pare bine pentru initiativa noastra si spera sa avem rezultate bune cu aceasta organizatie, deoarece el este dezamagit cu ceea ce a iesit din initiativa similara, prin infiintarea, in urma cu 11 ani, a Consiliului Mondial Roman din Los Angeles, adica totul trebuie tradus printr-un mare esec.  Dupa cateva zile citesc in presa de la Bucuresti ca Neculai Popa este decorat cu "Steaua Romaniei" pentru rezultatele extraordinare, remarcabile, obtinute de Consiliul Mondial Roman, de-a lungul anilor.  Cat de educat trebuie sa fii, ca sa intelegi ca suntem confruntati cu fals, minciuna, facatura, atat la nivel neoficial cat si oficial.  Mi-a fost reprosat ca sunt dominat de tarele perioadei comuniste prin care am trecut cu totii, nascuti in acele vremuri, in acea parte de Europa.  NU DOMNILOR, CU RESPECT VA SPUN CA NU ESTE CORECT CE-ATI AFIRMAT!  SUNT DESTUL DE CONSTIENT DE TOT CE S-A INTAMPLAT CU NOI, DUPA ARESTAREA MARESALULUI, PANA-N ZIUA DE AZI.  Imi aduc aminte cum eram scosi din fabrici si uzine ca sa legam cu ata, mere, in diversi copaci.  Nu conta ca era salcam sau altceva, rostul era sa vada "tovarasul secretar general" pomul incarcat de "roada".  Iar colac peste pupaza, dupa ce incarcam copacelul, ni se mai cerea, sa si aplaudam cu forta, "roada copacelului".  Era ca-n filmele cu bolnavi psihic, un veritabil circ de cea mai proasta clasa.  ASA AM AJUNS LA DUCEREA PARSIVENIEI, A PERVERSITATII, CATRE PERFECTIUNE!  De aici marile noastre necazuri atat atunci, cat si in prezent.  Pe mine m-a ferit tata cat s-a putut sa nu raman cu acele sechele, insa personaje precum batranul Neculai si oficialii sai de la Bucuresti, reprezinta, exact drogul de la Kremlin, servit popoarelor pana la fostul zid berlinez, din care cred, ca noi, suntem cei mai afectati.
S-a sarbatorit si la New York ziua de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei.  Ca si in alti ani, Fundatia Grigore Vieru n-a fost invitata pe nicaieri.  N-a fost invitata nici doamna Ema Gheraszim ce implineste pe 10 Mai, anul viitor, venerabila varsta de 100 de ani, dansa fiind, chiar participanta, la manifestarile de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.  Totusi, colectivul televiziunii locale mi-a amintit ca fac parte din respectivul colectiv si ca exista invitatie pentru participarea la serbarea oferita de Consulatul Roman din New York.  Dupa multe eforturi de a ne ajuta consangenii din Cernauti cu manifestarile lor culturale, l-am invitat si pe Nicolae Zagariuk, care-i de bastina din acea zona si ne-am deplasat catre restaurantul unde se desfasura manifestarea organizata de Consulatul Roman.  Zagariuk avea cu el  niste manifeste in care erau exprimate durerile noastre si ale conationalilor nostri, manifeste semnate cu "Dacii din Romania Mare".  La scurt timp dupa ce Nicolae a inceput sa imparta oamenilor acele manifeste, cineva s-a apropiat de dansul si l-a dat afara din restaurant.  I-am promis ca prin bilantul de sfarsit de an, avem ocazia sa atasam si copia acelui manifest de la 1 Decembrie.  Nicolae a trimis aseara respectivul manifest si ne roaga sa-l scoatem de pe listele noastre.  Ii respect dorinta, nu inainte de a sublinia, pentru a nu stiu cata oara, ca, orice este trimis de Florin Carlan, poarta semnatura acestuia.  Sunt gata sa dau socoteala pentru tot ce imi iese din gura si nu-mi este rusine, sub nici o forma, de ceea ce fac.  Mai mult imi este rusine de ce nu reusesc sa fac, cum ar fi, de exemplu, faptul ca la Chisinau traieste de ani buni John Onoje, din Sierra Leone, ce a devenit si cetatean modovean, intre timp, care lupta pentru cauza romaneasca mai abitir decat multi dintre noi, iar eu n-am ajuns sa-l cunosc personal.  Vreau sa-i transmit pe aceasta cale ca sunt alturi de el si, acolo unde viceministrul de Externe, moldovean, a lovit cu expresia, "pleaca de aici ca puti", eu mangai si-i cer lui John iertare.  Il rog, de asemenea, sa pastreze toate documentele oficiale, legate de invitatia la Procuratura, pentru cercetari.  La sfarsitul anului 2004, inceputul anului 2005 si eu am fost tarat, impreuna cu Grigore Vieru, prin aceleasi coridoare ale rusinii unui stat artificial, cum este statul moldovenesc.  Nu mult mi-a lipsit sa ajung la Departamentul de Stat din Washington DC, mai putin pentru durerea mea si mai mult pentru durerea lui Grigore Vieru, ce a suferit enorm datorita actiunilor ticaloase ale autoritatilor moldovene.  Nici astazi, amenda aplicata de fostul judecator Dorin Popovici, un pacalici in roba, n-am ridicat-o, deoarece la recurs mi s-a dat castig de cauza.  Am renuntat la acei bani fiindca asa a considerat ca-i exemplificator, Grigore Vieru.  Dansul nu s-a jucat o clipa cu ceea ce inseamna dreptate, adevar si onoare personala.  Pacat, ca ne-a parasit asa subit!    John, prin exemplul tau se dovedeste, pentru a nu stiu cata oara, ca singura diferenta intre noi, oamenii, este inclinatia noastra;  suntem inclinati catre Mesia sau catre Iuda!  In rest, povesti de adormit copiii, sau cum ar fi spus Martin Luther King, continutul caracterului este tot ceea ce conteaza.  Iar tu te dovedesti a fi un OM adevarat, fara nici cea mai mica exagerare.  Iti multumesc si esti, permanent, in rugaciunile mele.
De asemenea, ma simt rusinat ca faptasii din 7 Aprilie 2009, au fost cu totii exonerati de crimele comise.  In urma cu doua veri, am poposit in apartamentul celui ce a fost candva, Valeriu Boboc.  I-am imbratisat tatal indoliat si nu mi-am luat ochii, minute intregi, de la tabloul ucisului, cu candela aprinsa la baza.  Sa speram ca micutul Dragos, fiul ucisului, va lupta, in viata, ca sa se faca, pentru tatal sau, minima dreptate.  Rar de tot, consemnez, printre consangenii nostri, cate un gest de noblete si frumusete, unice.  Ieri am fost cautat sa semnez pentru o scrisoare recomandata, din Canada.  Nu-mi trecea prin minte de unde poate fi o scrisoare recomandata.  Ma gandeam ca-i de la moldovenistul Alexandru Marginean, ce forta nota pe "facebook", s-o convinga pe admirabila Lia Popovici, romanca din Basarabia, cu un trecut si prezent demne de admirat, ca suntem doua natiuni, romana si moldoveana, fiindca el a studiat legile Europei si acesta-i un adevar.  L-am sapunit cum ar fi trebuit sa-l sapuneze mama sa, dupa care l-am trimis in punctul de intersectie al axelor rectangulare, numit "O".  Ma gandeam ca ma invita, oficial, la vreo rafuiala, insa mare mi-a fost surpriza, sa constat ca plicul este trimis din Vancouver, Canada, de catre distinsa romanca Elena Constantin, cu suma de o suta de dolari, pentru Fundatia Grigore Vieru.  In permanenta dansa tine sa nu uitam cat de fericiti trebuie sa fim, ca Neam, deoarece Tatal Ceresc ne-a facut un asa dar, nascandu-l pe Grigore Vieru, Roman, sa fie al nostru,sa se sacrifice pe altarul ce ne defineste ca oameni.  Ma doare cand aud ca dintre ai nostri, unii ne indica "sa mai terminam cu isteria Grigore Vieru".  Daca dansii numesc asta isterie, eu le spun, verde-n ochi, ca respectiva "isterie" trebuie sa se amplifice, trebuie sa creasca in intensitate, altfel, pare ca suntem, in mare primejdie.  Ne aflam jumatate acasa si jumatate oriunde, numai nu acasa.  Unitatea noastra este data de Eminescu, de Vieru si, mai nou, regretata Leonida Lari, plecata la cele vesnice, atat de devreme.  
Clasa politica si la stanga si la dreapta Prutului, putem spune vasta majoritate, cu mici exceptii, ne dezamageste pe zi ce trece.  Avem nevoie de politicieni tineri, atipici, care sa fie gata sa jertfeasca totul, in numele Cauzei Nationale.  Anul 2012 este un an al alegerilor generale si locale.  Impotriva sfaturilor primite, l-am sustinut de fiecare data pe Traian Basescu si partidul sau.  Astazi, ma aflu in postura in care regret enorm ce s-a intamplat.  Am fost pacaliti amarnic, toti cei ce-am crezut ca Traian Basescu a glumit, cand a zis, inaintea unei confruntari cu Adrian Nastase, ca nu intelege ce se intampla cu poporul, ce n-a gasit pe altii pentru functia suprema in stat, decat pe ei doi, adica doi comunisti.  A fost cel mai mare adevar, spus dupa Decembrie 1989, pe care l-am luat drept gluma, iar in prezent, gluma s-a transformat in durere.  Aici sunt comentarii multe, pe care prefer sa le las pentru anul viitor, in asa fel incat sa trezim poporul pentru a pune in frunte oameni cu principii sanatoase, de incredere si care nu-si compromit Neamul pentru nimic in lume. As dori sa inchei aceasta misiva de sfarsit de an, amintindu-va ca omenirea n-a fost niciodata, in decursul existentei sale, intr-un stadiu de comunicare atat de avansata, datorat, evident, tehnologiilor extraordinar de performante.  Distantele nu mai inseamna, practic, mare lucru.  Putem trai ca si acasa, plecati fiind la "capatul celalalt de lume", cum se spune in popor.  Tot ce avem de facut este sa ne aparam valorile morale, fundamentale si valorile crestine.  Ele sunt esenta existentei noastre.  FARA ELE, VOM PIERI!
Voi incheia cu strofa de aur, rugaciunea de suflet, marturisirea de credinta a celei ce a fost si va ramane vesnic vie, in inimile noastre, Leonida Lari;
"DA-MI. DOAMNE, DURERILE TOATE
 SI LASA-MA FARA DOR,
 DAR, FA UN PIC DE DREPTATE
 PENTRU ACEST POPOR."
 Te iubesc Patrie draga, fiindca stiu ca si Tu ne iubesti pe toti, cu bunele si cu relele noastre, crescandu-ne, cum ai putut mai bine!
 Semnez cu iubirea lui Dumnezeu, a lui Iisus si a mea,

 Florin Carlan
 New York
 31 Decembrie 2011 - 01 Ianuarie 2012
 LA MULTI ANI CU SANATATE, SA VA DEA DOMNUL TOT CE DORITI!