27 martie 1918, Ziua Unirii Basarabiei cu Romania. Cum vor serba romanii acest eveniment?

Buzduganul Moscovei: Unirea Basarabiei cu România

În presa de la Moscova se apasă cu forţă pedala numită „Unirea Basarabiei cu România”, chestie care constituie un semnal că se pregăteşte ceva neplăcut pentru Chişinău. 

În România nu există niciun partid politic major care să aibă înscrisă în program unirea Basarabiei cu România. Doar simpla răsfoire a presei din România duce la concluzia că nu există niciun fel de campanie publică în care să se susţină unirea Basarabiei cu România. Presa românească este fie total indiferentă faţă de cele petrecute în R. Moldova, fie este atrasă de tot felul de ciudăţenii şi extreme. Mai nou, au început să se strecoare în presa românească tot felul de şopârle şi cameleoni care promovează orice altă agendă referitoare la Basarabia, mai puţin pe cea unionistă.

Pe de cealaltă parte, în presa rusă tema „pericolului” unirii Basarabiei cu România este una destul de frecventă. „Ameninţarea pericolului unionist” scoate capul în momentele-cheie, mai ales când se pregătesc modificări politice la Chişinău. Exact ca zmeul din basme, care îşi arunca buzduganul înainte de sosire, la fel şi Moscova reactivează „pericolul unionist”.

Prima lovitură vine de la Tiraspol. Noul lider, Evgheni Şevciuk, afirmă într-un interviu că procesele integraţioniste dintre România şi RM nu se opresc, tot mai mulţi cetăţeni moldoveni obţin cetăţenia română, iar aceasta le va permite să influenţeze procesele politice. Aşa a început separatismul transnistrean: cu acuzaţia de pregătire a unirii cu România. Tema este reluată acum, în perioada în care se pregăteşte alegerea preşedintelui RM. Evgheni Şevciuk supralicitează cu o ameninţare directă: va permite circulaţia rublei ruseşti pe teritoriul Transnistriei. Orice finanţist sau bancher de la Chişinău ştie că aşa ceva nu poate fi o evoluţie pozitivă pe termen lung. Dmitri Soin, tot de la Tiraspol, declară pentru Nezavisimaia Gazeta că „integrarea RM în România” a cunoscut progrese remarcabile în ultimii ani. Tot Nezavisimaia Gazeta mai scrie că un alt semnal „unionist” îl reprezintă şedinţa comună a guvernelor de la Bucureşti şi Chişinău care urmează să aibă loc în luna martie. Poate ziariştii ruşi nu ştiu, dar Guvernul de la Bucureşti a avut mai multe şedinţe comune cu Guvernul de la Budapesta şi încă nu s-a realizat unirea României cu Ungaria.
Reactivarea „pericolului unionist” nu este întâmplătoare. O primă ţintă ar fi blocarea şedinţei guvernamentale comune Bucureşti-Chişinău. O altă ţintă pare a fi alegerea preşedintelui RM. Moscova şi Tiraspolul ar prefera un preşedinte care să se pronunţe clar împotriva României. Eventual, să pună vize şi să reia programul izolaţionist promovat de Vladimir Voronin. Unionismul chiar nu este un „pericol”, însă ori de câte ori tema aceasta este reluată de presa rusă avem un semnal că la Moscova se pregăteşte ceva pentru Chişinău. Rămâne să vedem ce va fi de această dată… 

George Damian

Cât timp trebuie să mai treacă?

Mă uitam la vizita făcută de jurnaliștii și bloggerii din Chișinău la București. Bună țară, rea croială, vorba cântecului. Lăudabilă inițiativă, înceată creștere – pe ambele părți de Prut.  

Împlinesc anul acesta 29 de ani, din care majoritatea petrecuți ca adult am bătut drumurile în căutarea Mecăi românești, adică a Unirii și unității naționale. Să aud din partea guvernanților mei că trebuie făcut și nu că se face este pentru mine frustrant. La fel de frustrant cum este să aud bocete, vaite, plânsete de milă și veșnicul „să ne dea România”. Cunoscând tagma jefuitorilor care guvernează la Chișinău, consider că statul România, în relaționarea cu cel de al doilea stat românesc, n-ar trebui să dea nimic fără condiționări precise și dure. Și să facă, că teren e mult, și roditor.

Doar oamenii pot decide ce se va întâmpla cu viitorul lor. La întâlnirea cu jurnaliștii, premierul Ponta a spus că noi nu avem obiceiuri de a intra cu tancurile, ci mergem doar unde suntem bine-primiți. Același mesaj ca și președintele Băsescu la Consiliul Europei: Nu avem obiceiul de a anexa alte state, precum Rusia.

Nu are voie nimeni să aștepte să mai facă ceva România sau politicienii din Chișinău – asta se va întâmpla prea lent sau nu se va întâmpla deloc. Singurii din ecuație care pot schimba felul în care merg lucrurile sunt oamenii, poporul numit pompos - societate civilă. Dar un popor care „se jeluie pe soartă” și nu înțelege rolul determinant pe care îl are în actualul context intern și internațional, nu va avea viitor, pentru că „cine uită nu merită”. Într-un superb arc peste timp, situația mondială se apropie de cea dinainte de ora astrală a românilor, anul 1918.

Cereți Unirea și o vom face! Unde se poate cere această Unire dacă nu în stradă, cât mai des și cât mai mulți. Pe 29 martie cei care vor un trai mai bun, cei care vor identitate națională și care înțeleg că singuri pe lume nu pot, vor ieși pe stradă în Piața Marii Adunări Naționale de la ora 14:00 cu un drapel tricolor. Cu sau fără stemă, important e să fie tricolor.
Fără o explozie de iubire față de România și de idealul Unirii, acest popor român chinuit, dintre Prut și Nistru, nu va avea viitor. 

George Simion

Preluare din Timpul.md